+ Mai jos sunt prezentate cateva dintre cele mai importante lucrari ale artistului

Prometeu – 1911

Brancusi reia tema din Supliciul, din 1907 unde inclinarea capului este singurul semn al suferintei.

Nici aici martiriul Titanului nu este exprimat prin deformarea dureroasa a trasaturilor. Capul lui Prometeu este o bucata de marmura de dimensiuni reduse, unde detaliile portretului par a fi sterse. Prin suprimarea treptata a detaliilor, capul lui Prometeu a ajuns sa aiba un aspect aproape sferoidal, intrerupt doar de subtila adancime a ochilor, de abia perceptibilele linii ale nasului si ale gurii, de forma urechii si de grumazul brusc gatuit.

Brancusi atragea atentia ca atunci cand jocul de umbre si lumini luneca peste obrazul lui Prometeu aplecat spre stanga, poti vedea cum capul cade pe umar, in timp ce vulturul ii devoreaza ficatul

 

Muza - 1912

Este inspirata ca si Muza adormita tot de portretul Baronesei Renee Irana Frachon.

Fata de variantele Muzei adormite, la aceasta sculptura in marmura capul este ridicat si sprijinit meditativ pe mana stanga. Bratul pe care l-a omis cu atata curaj in Rugaciune, acel tribut modest adus pamantului, aici revine pentru a completa imaginea femeii care pare atat de concentrata asupra visului sau. Mainile care simbolizeaza legatura ce uneste cele doua figurine din Sarutul, mainile asezate sub capul baiatului adormit, in portretul lui George, aici devin simbolul meditatiei Muzei.

 

Maiastra – 1912

Opera este realizata tot in bronz polizat, dar fata de versiunea anterioara picioarele sunt alungite cu cativa cm. In partea dreapta a ciocului deschizatura se largeste si ochiul drept este mai mare decat stangul.

Athena Spear afirma ca aceste asimetrii au rolul de a anima formele perfecte ale pasarii.

Si aceasta sculptura are doua versiuni se afla la Fundatia Peggy Guggenheim din Venetia si la Centrul de Arta Moines din Iowa.

 

Pinguini – 1912

Lucrarea în marmura alba este înca o sculptura din tema ovoidului.

Pinguinii lui Brancusi exprima un sentiment de duiosie, ei pastreaza un sens omenesc în miscarile lor tandre, par niste oameni într-o miscare de apropiere, de cautare a unui sprijin reciproc. Sculptura degaja un sentiment de incredere, de comuniune, de solidaritate. Una din sursele de inspiratie se pare ca este cartea lui Anatole France Insula Pinguinilor, carte care s-a bucurat de o mare popularitate în vremea aceea.

 

Sarutul - 1912

Aceasta varianta a Sarutului este mult mai stilizata.

Barbu Brezianu scria ...Artistul începe sa exercite asupra acestei teme un travaliu de purificare: geometrismul formelor va fi accentuat, chipurile alungite si contopite aproape intr-un plan; exacerbate si stilizate in forma a doua inele concentrice de o mediana ce delimiteaza totodata fetele si corpurile. Bratele devin doua înguste dreptunghiuri unite la capatul carora mâinile se desprind, sprijinite intr-un gest gratios, ca intr-o hora, fiecare pe spatele celuilalt.

 

Domnisoara Pogany – 1913

Este socotita de critici drept unul dintre cele mai celebre si cutezatoare portrete ale celui de-al XX-lea veac. Reprezinta o noua conceptie a portretului.

Aceasta figura de o delicatete extraordinara, cu ochi enormi ca de libelula, este in acelasi timp un portret si efigia unei frumuseti incarcata de mister. Asemanarea cu fotografia pictoritei Margit Pogany este frapanta. Aceasta a vizitat atelierul lui Brancusi în 1910 sau 1911, iar dupa razboi s-a stabilit în Australia.

 

Primul tipat – 1914

 

Brancusi transpune in bronz capul din Primul pas repetand aproape intocmai solutiile plastice din 1913 ale sculpturii in lemn, cu diferentele firesti impuse de material. In metalul lustruit gura larg deschisa pare mai puternic reliefata decat pe suprafata din lemn.

 

Cariatida – 1915

Cariatidele sunt prin natura lor figuri de sustinere, totusi pe acestea doua mai mari le-a vandut ca lucrari independente. Brancusi spunea ... n-as vrea sa se creada ca aceste lucrari sunt imitatii ale anticului, nici nu m-am gandit la asta am vrut doar sa valorific aceste lemne vechi care-mi placeau mult.... Artistul va relua tema in 1926, realizand o noua varianta a cestei opere care, ca si aceasta, poate fi admirata la muzeul Fugg al Universitatii Harvard

 

Himera – 1918

Sculptura in lemn de stejar este o imagine stranie a unei fapturi cu ochi imensi. Este asezata pe un soclu care reia in parte tema ovalului.

Alaturi de Socrate si spiritul lui Buddha, acesta sculptura aduce spargerea volumului inchis, folosirea vidului ca element constitutiv al spatiului sculptural si asamblarea mai multor forme in aceeasi sculptura, ca elemente noi in limbajul sau artistic.

 

Inceputul Lumii – 1920

Lucrarea in marmura integreaza intreaga viziune a cosmosului.

Aceasta prima versiune este de dimensiuni aproape identice cu „Sculptura pentru orbi”, poate tocmai pentru a sublinia continuitatea conceptiei.

Pentru aceasta sculptura l-a avut ca model pe dansatorul Serge Lifar.

 

Portretul doamnei Eugen Meyer Jr. – 1920

Subtitlul lucrarii este „O regina care nu dispretuieste”. 

Trasaturile feti sunt complet suprimate, iar structura compozitiei nu aminteste de o figura umana.

 Sculptura este formata din trei parti, unite printr-o linie verticala. Partea de sus, un fel de cilindru curbat în fata reprezinta capul care se continua cu o curbura mai redusa în partea de mijloc, care ar reprezenta gâtul, iar partea de jos care reprezinta bustul este un nou cilindru. 

 

Negresa blonda – 1924

Structura acestei lucrari are la baza simplitatea formei ovoidale. 

Sculptura este un ou sprijinit pe marginea un cilindru care-i serveste de soclu. Ovalul portretului are în partea de sus aplicata o sfera reprezentand parul strans  într-un coc, într-o parte are aplicate un fel de buze formate dintr-un cilindru sectionat, care seamana cu partea inferioara a capului Evei iar în cealalta parte o aripioara în trei colturi.

Ionel Jianu considera ca alaturi de O fetiscana sofisticata, si aceasta lucrare a fost inspirata de portretul lui Nancy Cunard, ... deoarece traia cu un pianist negru pe care-l ducea peste tot cu ea ca o sfidare a prejudecatilor rasiale...

Brancusi va reveni asupra temei în 1928, aceasta lucrarea putand fi vazuta la Institutul de Arta din Chicago si în 1933, lucrare care se afla într-o colectie particulara din Detroit.

 

Domnisoara Pogany - 1931

Este a treia si ultima varianta in marmura.
Nici acum Brancusi nu va renunta la maini desi sunt sculptate intr-un relief mai putin adanc. Acum ochii dispar fiind sugerati numai de arcada sprancenelor. Portretul capata o infatisare mai nobila, mai austera. 

Dan Grigorescu scria ...Ochii aduc aminte de ochii Precistelor zugravite pe vechi icoane de traditie bizantina. Parul modelului este strans deasupra grumazului intr-un coc dublu spiralat, ca un fel de mere de aur, iar pe gatul ce coboara prelung, mainile, alungite ca doi lujeri, se odihnesc intr-un gest caracteristic. De o individualitate unica, portretul, asemanator modelului degaja intr-adevar o vraja halucinanta

 

Pasarea in vazduh – 1931 - 1936

Aceasta sculptura in marmura alba a executata la comanda Maharajahului Yeswant Rao Holkar Bahadur din Indore, care va mai comanda si o varianta in marmurp neagra pe care Brancusi o executa in aceeasi perioada. 

Aceste doua lucrari impreuna cu pasarea din bronz polizat pe care Maharajahul din Indore a cumparat-o in 1933 trebuiau amplasate in Templul Meditatiei din Indore, proiect care nu a mai fost realizat. 

Actualmente ambele lucrari se afla la Galeria Nationala Australiana din Canberra.

 

Domnisoara Pogany – 1933

Este o versiune in bronz a variantei sculptate in 1919, care se afla la Muzeul de Arta Moderna din Paris. 

Despre aceasta opera Brancusi spunea Probabil ca pot sa ma gandesc la o interpretare inca mai buna. Cine poate spune ca o opera de arta e terminata?

 

Foca –1936

Sculptura careia i se mai spune si Miracolul este executata in marmura cu vinisoare cenusii. 

Este o forma simpla, un trup ridicandu-se cu truda de la pamant. 

Paul Andre spunea ...o foca vazuta de Brancusi este intotdeauna mult mai putin si mult mai mult decat atat, este elanul vital surprins prin cateva linii a caror sobrietate disimuleaza o intreaga viata virtuala. Ghicesti in ea o aspiratie. Nu a focii. A vietii. ... 

 

 

Complexul arhitectural de la Targu Jiu – 1935

Este opera sa principala.

Complexul conceput ca un omagiu adus eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial, este realizat la propunerea Ligii Nationale a Femeilor din judetul Gorj, prezidata de Aretia G.Tatarascu.

Initial proiectul cuprindea doua lucrari: Coloana recunostintei fara de sfarsit, inchinata eroilor cazuti in 1916 in luptele de pe malul Jiului si Portalul de piatra, care urma sa fie poarta principala a gradinii publice din Targu Jiu. Un al doilea proiect prevedea amplasarea Portii sarutului la 15 metri departare de strada, dar Brancusi hotaraste sa ridice Poarta Sarutului mai in interiorul gradinii, in locul unde se gaseste astazi.

 

Poarta de la Targu Jiu 1937

Aceasta opera reprezinta desavarsita treapta a unei idei ce l-a urmarit perseverent pe Brancusi inca din anii -1908, cand a cioplit prima versiune a Sarutului.

Aici Brancusi sintetizeaza atat mult, incat cele doua trupuri imbratisate iau forma celor doua jumatati ale unei seminte.In poarta de la Targu Jiu, cunoscuta ca „Poarta Sarutului”, imbratisarea celor doua corpuri, ca doua jumatati ale aceleiasi samante, formeaza forma perfecta a uni cerc. Prin cerc, in mod natural este evocat soarele, aici este inca odata tradata originea sa in ochiul Sarutului din 1925, simbolul motivului.

 

Masa tacerii 1938

Prima varianta a Mesei avea un diametru de 200 cm; dar Brancusi comanda o a doua, cu un diametru de 215 cm, pe care o aseza peste cea dintai, renuntand la socluri circulare ce formau baza.

Masa sugereaza aparenta aspra a doua pietre de moara suprapuse.

Sculptorul spunea ... linia Mesei Tacerii sugereaza curbura inchisa a cercului care aduna, apropie si uneste.

Cioplita la alte proportii sau din alte materiale, folosita ca postament, sau in alte scopuri utilitare, acest tip de masa rotunda facea parte din chiar decorul familiar al atelierului lui Brancusi

 

Coloana fara sfarsit – 1937

Este opera sa principala, considerata de Ionel Jianu ... sinteza a tuturor cautarilor sale de o viata intreaga ... si de Barbu Brezianu chintesenta operei lui Brancusi, fiind una din cele mai admirabile sculpturi ale secolului

Este o sculptura austera si perfect echilibrata.Cele 16 elemente ale coloanei au fost turnate in septembrie 1937 la uzinele din Petrosani, si cantaresc 14.226 kg.

Prin acesta versiune Brancusi isi realizeaza gandul exprimat in 1933, la expozitia personala din New York cand, subtitlul sculpturii inregistrate la nr. 6 – Coloana fara sfarsit – era Proiect al coloanei care marita va sprijini cerul.

 

 

Testoasa zburatoare - 1943

 

Este ultima sa opera. 

Broasca pare ca se desprinde de pamant si se ridica spre cer, intruchipand opozitia dintre a se tari si a zbura.

 

 

    Proiect pentru atestat Cls. a 12a D Mania-Jitaru Gabriela                                                                                                                     C.N.B.P Hasdeu 2003